1. Mi-am futut adresa de Gmail. Habar n-aveam ca daca trimiti mai mult de 500 de mailuri intr-o zi seblocheaza pentru 24 de ore. Groaznic. Ce vina am eu ca trebuie sa invit multa lume la un eveniment?

2. O tipa pleaca din firma. Din departamentul meu. In loc sa ma anunte pe mine, anunta cu o treapta ierarhica mai sus. Vax. Mai ales ca-mi e prietena.

3. Interviurile de care vorbeam aici. Tocmai am aflat ca nu-s bune la nimic. Pana la urma doua fete care lucreaza deja pentru noi vor fi transferate in departamentul meu. Timp pierdut.

Stolojan rabufneste: – Sa ma pupi in fund!

Traian, dupa ce isi revine, zbiara: – Afara!

Stolojan, isteric: – Ba nuuuuu… Aici! Sa vada toata lumea.

O rog la un moment dat sa-mi spuna 3 artisti romani contemporani.

Se gandeste putin si zice “Marcel Iancu…”.

O intrerup: “Artisti in viata”.

Incepe iar: “Da. Marcel Iancu… … …”.

Eu: “Asa…”.

Ea: “Altii nu stiu”. Repet: licentiata in istoria artei.

Ii spun: “Nu numai ca nu cunosti altii. Dar nu cunosti niciunul. Marcel Iancu e modern, nu contemporan. A murit in 1984. A pus baze Dadaismului, la Zurich, impreuna cu Tzara“.

Nu comenteaza nimic si imi vine o idee: “Uite, Radvan e contemporan si e in viata. Iti place lucrarea asta?” I-am aratat Cruciat 22.

Alexandru Radvan, Cruciat 22, acrilic pe panza nepreparata, 2008

A continuat sa taca.

S-o fi prins de ce i-am aratat tocmai tabloul asta… sau nu s-o fi prins… ma lasa rece.

Am incheiat interviul spunandu-i ca am sa o sun luni. Am sa o sun, e drept. Dar doar ca sa o anunt ca nu are nicio legatura cu jobul pe care si-l doreste. Si nu are nicio legatura cu nimic, saraca.

Cam asta-i povestea http://paginirupte.wordpress.ro si cam asa arata primul articol de pe blog. Ramane de vazut ce-o sa urmeze.